Arhive etichetă: carti de dragoste

Recenzie romanul „SCEPTRUL CAVALERILOR OSPITALIERI”

                                                                       Autor Michael Riche-Villmont

Romanul este un Thriller cu şi despre Cavalerii de Malta, cei din Evul mediu şi cei din zilele noastre, un roman de dragoste, poliţist, de acţiune, cu mistere şi paranormal. În acelaşi timp, este o saga a unei vechi familii nobiliare, din evul mediu,  până în zilele noastre. Dar şi un roman istoric, despre prima cruciadă, despre cavalerism, valori morale şi sacrificiu, despre secretele înfiinţării Ordinului ospitalier de Malta.

Autorul Michael Riche-Villmont ne-a obişnuit, prin cărţile sale, cu subiecte care transced timpul, localizate temporal în vremuri diferite, despărţite de secole, dar prezentate într-o continuitate şi logică uimitoare, ce sfidează legile spaţio-temporale. Dar nu şi pe cele spirituale, deoarece tocmai asta asigură o legătură naturală între evenimente, întâmplări şi intrigi din secole diferite. Autorul foloseşte căile spirituale, sentimentele şi emoţiile pentru a ne facilita călătoria în timp şi spaţiu şi a participa la evenimentele descrise ca şi cum am fi noi personaje ale cărţii. La toate astea se adaugă şi documentarea profundă asupra perioadelor descrise, asupra personajelor reale şi a evenimentelor istorice pe care le acceptăm ca aparţinând parcă zilei de ieri, nu veacurilor trecute.
Romanul „Sceptrul cavalerilor ospitalieri” este una din cărţile cu o astfel de localizare a acţiunii, pe două planuri temporale, diferite. Este, în acelaşi timp, o saga a unei vechi familii franceze, ale cărei generaţii participă la principalele evenimente istorice ale secolului al doisprezecelea, dar şi la viaţa socială din vremurile noastre, prin urmaşii lor. Istoria acestei familii provensale nu se opreşte la evenimentele arătate în roman, ea, istoria, continuă şi este descrisă şi în următorul roman, „Medalionul ospitalier”. Familia de Chamont este o ficţiune, dar ar fi putut exista în realitate. Şi, cu certitudine, au fost şi sunt multe, multe astfel de familii care se aseamănă celei descrise în carte. Povestea începe în zilele noastre. Domeniul familiei de Chamont, situat în Provence, este locul unde se produce o tentativă de furt a unui sceptru, copie a Sceptrului cavalerilor ospitalieri. Tânărul doctor Phillip de Chamont desfăşoară cercetări, alături de poliţie, pentru a găsi autorul moral al acelei tentative, soldată cu victime. Este momentul în care ei îşi pun întrebări în legătură cu adevăratul sceptru al ordinului ospitalier de Malta, iar tânărul Phillip începe documentarea în legătură cu acel valoros simbol al ospitalierilor. Pe parcursul documentării, tânărul primeşte confirmarea că străbunii săi au fost cavaleri ospitalieri şi, mai mult, află că primul senior de Chamont, Simon, a contribuit direct la înfiinţarea renumitului ordin cavaleresc. Cititorul participă, alături de personajele principale, la toate etapele înfiinţării acestui ordin prestigios al Cavalerilor de Malta, care fiinţează şi în zilele noastre. Este, cred, printre extrem de puţinele cărţi care descriu în detaliu, romanţat, pe înţelesul tuturor, împrejurările înfiinţării renumitului ordin militar nobiliar.
Viaţa primului senior de Chamont, cavalerul Simon, este un demn subiect de roman, sau de film. Simon a fost fiul unei servitoare de la curtea conţilor de Provence şi a rămas orfan înainte de a intra în adolescenţă. Nevoit să crească la grajdurile castelului, a fost luat în îngrijire de unul din grăjdari, care s-a ocupat şi de educaţia lui. Educaţie rezervată familiilor nobiliare, la care copilul Simon a avut acces numai prin bunăvoinţa acelui îngrijitor de cai. Datorită meritelor şi comportamentului său loial, tânărul Simon câştigă simpatia stăpânilor, contele şi contesa de Provence, care-l acceptă în garda lor personală. Din nou se remarcă prin fapte deosebite, salvând viaţa fiicei acestora şi atrage, astfel, atenţia uneia din doamnele de onoare, Melanie, ea însăşi membră a unei familii nobiliare. Cei doi tineri nu-şi pot stăpâni sentimentele, în ciuda diferenţelor sociale dintre ei, astfel că se îndrăgostesc şi tânăra rămâne însărcinată. În mod inexplicabil, misterios chiar, beneficiază de clemenţa seniorilor şi primesc încuviinţarea de a se căsători. Totodată, pentru a preîntâmpina oprobiul curţii, Simon primeşte atât titlul de cavaler, cât şi domeniul de Chamont. Îndatorat, el îl însoţeşte pe contele de Provence la prima cruciadă şi participă la cucerirea Ierusalimului, având ca misiune apărarea vieţii stăpânului său.
Subiectul este deosebit de interesant şi atractiv, o succesiune de drame pline de suspans, în care misterul şi magia marchează principalele momente din viaţa personajelor. Sfârşitul cărţii este de o profunzime şi un dramatism cu totul dosebit, care aduce o clarificare a întâmplărilor din întreaga viaţă a cavalerului Simon de Chamont. Dar şi din viaţa familiei de Chamont din zilele noastre.
Aş putea spune că autorul, prin descrierea modului de viaţă a celor două generaţii ale familiei de Chamont, pune în oglindă două mentalităţi, două seturi de valori, cele medievale şi cele moderne, chiar două civilizaţii, lăsându-ne pe noi, cititorii, să alegem, din ambele civilizaţii, valorile pe care le apreciem. Avem totodată şi latitudinea de a le păstra, de a le asimila.
Titlul cărţii, păstrat şi în română, nu a fost ales întâmplător, autorul evidenţiind semnificaţia noţiunii de sceptru: “demnitate, autoritate, putere,etc”(Dex). Cărţi care au ca subiecte sceptrul, au mai fost scrise, s-au făcut şi filme, în care sceptrul era căutat pentru marile lui puteri magice. Dar această carte este, cred eu, singura care arată că sceptrul este în fiecare din noi. Că fiecare suntem un sceptru. Devenim un adevărat sceptru al moralităţii atunci când avem realizări remarcabile în comunitatea din care facem parte. Atunci când ajungem oameni de valoare, de bună educaţie, moralitate, pregătire, devenim noi înşine sceptrul moral al familiei şi al comunităţii. În acest fel accedem la acea veche nobleţe, la care visează o mulţime de oameni
Şi o mică remarcă. Un plus de culoare, de viaţă îl aduc subiectului cărţii personajele necuvântătoare, căţelul Brice, care înfrumuseţează viaţa prietenilor săi, oamenii şi calul Aris, care i-a salvat viaţa camaradului său de luptă, cavalerul Simon. Noi, oamenii trebuie să le ocrotim şi iubim fiindcă este iubirea pe care le-o datorăm acestor fiinţe credincioase, ca răspuns la iubirea lor totală şi dezinteresată.
Cartea mi-a plăcut şi am două exemplare, pe care le păstrez în bibliotecă. Unul pentru noi, părinţii şi unul pentru copii, ca să înţeleagă mai bine ce îmseamnă familia, buna educaţie şi tradiţiile morale. Şi să înveţe, pe de altă parte, că orice carte este un univers, care aşteaptă să fie descoperit. Să afle ceea ce vechile familii de intelectuali aveau, unele din ele, înscris pe blazon: Nobilitas Librum! Nobleţea Cărţii! Fiindcă de acolo vine Nobilitas Spiritum, din nobleţea universului cunoaşterii! Din nobleţea celor care scriu mergând pe calea cunoaşterii şi a înţelepciunii şi-i îndrumă, după puterile, voia şi ştiinţa lor şi pe cei aflaţi la început de drum. Pe acei începători curioşi şi interesaţi, aşa cum sunt înşişi autorii şi mulţi dintre noi, cititorii şi cum aş vrea să fie şi copiii mei!

Vezi şi www. michaelvillmont.eu
Alex, Braşov

Recenzie: DRAGOSTE ŞI MISTER LA BARCELONA

Librărie:https://www.setthings.com/ro/e-books/dragoste-si-mister-la-bercelona/

Thriller- romance, despre intrigi în lumea marilor afaceri, atentate şi urmăriri la care participă veterani ai legiunii străine. Acţiuni care încep la Sagrada Familia, în Barcelona, unde fantoma lui Gaudi apără dragostea, binele şi frumosul. Este unul din cele mai bune romane poliţiste, de dragoste şi de acţiune, cu mister, suspans şi manifestări paranormale. În acelaşi timp, cartea este şi un adevărat ghid turistic, ce ne prezintă obiective turistice şi legende urbane din Barcelona şi Malta.

Mă refer la romanul „Dragoste şi mister la Barcelona”, autor Michael Riche-Villmont. De aceea, atunci când m-am gândit să fac o recenzie, am fost derutat. Să încep cu descrierea impresiilor pe care mi le-a creat acţiunea poliţistă, alertă, palpitantă? Sau cu trăirile pe care le-am avut citind despre dragostea, plină de sacrificii, dintre doi tineri, eroi ai romanului? Fiind încă vară, sunt tentat să evidenţiez modul în care sunt descrise două zone turistice de excepţie, Malta şi Barcelona. Fiindcă romanul „Dragoste la Barcelona” este un roman modern, care are toate ingredientele pentru a-mi ţine interesul captiv de subiect şi de modul alert în care se desfăşoară acţiunea. Şi de schimbările surprinzătoare, neaşteptate ce survin în desfăşurarea evenimetelor, unele cu urmări dramatice, de viaţă şi de moarte asupra personajelor. Cu suspans adevărată magie, care accentuează misterul.

În final, am decis să fac o prezentare generală a romanului, aşa cum l-am perceput eu, urmând ca mai târziu să-mi pun pe hârtie gândurile despre fiecare din planurile unde m-au dus personajele principale: de dragoste, de acţiune, planul turistic şi, poate, cel social.
Subiectul romanului este unul de mare actualitate. În urmă cu douăzeci de ani, un tânăr arhitect din Barcelona, Javier Montosa, este nevoit să emigreze în Franţa datorită sărăciei determinată de criza economică prin care trecea Spania în acea vreme. Se stabileşte în Paris, unde-şi aduce tânăra soţie şi copilul de cinci ani. Cu sacrificii şi adoptând un mod de a acţiona cinic, gresiv, pătrunde în lumea marilor afaceri, devenind un adevărat rechin. Consecinţele sunt ireversibile, adoptă un mod de viaţă plin de cinism, egoism, uitând valorile morale catalane, uitând de umanism şi compasiune.
La una din licităţiile organizate în Malta, o firmă concurentă recurge la mijloace criminale pentru a câştiga lucrarea de zeci de milioane de dolari. Fiul proprietarului firmei de proiectare, José Montosa, este atacat şi grav rănit în Barcelona, pentru a-l determina pe omul de afaceri să renunţe la licitaţie, implicit la contract. În spitalul din Barcelona, rănitul José Montosa este supravegheat de asistenta medicală Flores Martinez, iar în zilele care au urmat, între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste.
În paralel, acţiune a cărţii se desfăşoară pe mai multe planuri. Directorul Emanuel Gonzales, din firma de arhitectură, ajutat de oamenii săi, desfăşoară acţiunea poliţistă de descoperire a persoanelor vinovate de atacul asupra lui José. Acţiunea poate face singură subiectul unei palpitante cărţi poliţiste şi de dragoste, cu desfăşurare în renumite locuri turistice: Malta, Barcelona, Londra. El însuşi, Emanuel Gonzales, trăieşte o poveste de dragoste. Unde? Binenţeles, în oraşul dragostei, Barcelona.
Un alt plan este cel al poveştii de dragoste dintre José şi Flores, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu momente tensionate şi cele de tandreţe, întrerupte de o tragedie. La o altă tentativă de omor asupra lui José, Flores îi salvează viaţa primind glontele ce-i era destinat acestuia. O adevărată tragedie, cu vise premonitorii, mister şi urmări neprevăzute.

Autorul m-a purtat, prin intermediul personajelor cărţii, într-o adevărată călătorie pentru a descoperi farmecul şi legendele urbane ale Barcelonei, Insulele Malta şi Gozo. Citind cartea, am văzut cu ochiul minţii, adevărate trasee turistice, am fost pe La Rambla, în piaţa La Boqueria, la Sagrada Família, dar şi în Valletta, la unele din castelele vechilor cavaleri ospitalieri de Malta. O adevărată încântare, trebuie să recunosc, cu atât mai mult cu cât nu mă aşteptam să găsesc, în roman, un adevărat îndrumar turistic. În care, ghidul meu, a fost spiritul lui Antoni Gaudi, venit să-l întâlnească pe elevul lui, arhitectul José Montosa.
Când am terminat de citit romanul, nu am scăpat de dilema mea de început, referitoare la conţinutul recenziei. Şi, cum dragostea este cel mai puternic sentiment care-i uneşte pe oameni, îi readuce în locurile unde s-au născut sau, cum spunea eroina Flores Martinez, „dragostea te readuce la viaţă”, m-am gândit să scriu, în viitoarea recenzie, numai despre dragoste, aşa cum autorul a prezentat-o într-o manieră pe care nu am mai întâlnit-o, profundă, aproape misterioasă. Misterioasă ca spiritul lui Gaudi, cel care şi-a iubit mai mult opera decât femeia.
Şi mă bucur că-mi pot spune gândurile prin intermediul sitului www.michaelvillmont.eu, , locul unde cartea stă ca într-o bibliotecă universală.

Mergi la carte Dragoste la Barcelona
Mark, Oradea